16. Bogatii

Multi afirma ca biserica Noului Testament a fost o biserica de saraci. Dar aceasta afirmatie nu corespunde realitatii. Chiar si in evanghelia lui Luca, cu un accent deosebit pe actiunile sociale si de vindecare ale lui Isus, il intalnim adesea in casele oamenilor care se bucurau de bunastare economica. Matei, vamesul (Levi) da o masa in cinstea lui iar la masa respectiva Scriptura indica “o multime de vamesi si de alti oaspeti” cu siguranta din aceeasi clasa sociala si economica (5:29). Simon, fariseul, il invita de asemenea pe Isus la masa, desi scopurile lui sunt diferite, dar un fariseu nu era nici pe departe sarac (7:36). Iar intr-o zi de Sabat Isus intra sa manance in casa unui alt fariseu (14:1). Saracia in Noul Testament nu este descrisa doar in termeni economici sau financiari. Zacheu statea chiar foarte bine economic. Problema lui era o acuta lipsa spirituala. Era un exclus din societate din cauza relatiei sale stranse cu Romanii opresori. Iar Isus se opreste in dreptul lui mentionand ca mantuirea a intrat si in casa lui Zacheu. Ca si el este un fiu al lui Avraam. Un inclusivism total.

Suntem tentati sa privim cu invidie sau dispret la cei ce stau bine economic si financiar. Dar si ei sunt oameni cu aceleasi nevoi ca si ceilalti. Ba chiar mai mari, pentru ca uneori bogatiile materiale blocheaza accesul si timpul catre si pentru cele spirituale. Isus vrea si dintre acestia in Imparatia sa. Nu toti bogatii Il vor accepta, dupa cum nici toti saracii. Dar daca biserica Noului Testament ne este model, sa nu uitam ca atunci cand toate se dadeau dupa nevoi si toti laudau pe Dumnezeu, resursele erau oferite de cei care aveau. O biserica inclusiva va avea raspuns la nevoile ei.